Noutăți
Noutăți 2017
Noutăți 2015
Managementul cultivării și al semănării - Partea 3/3
[30.03.2017]

Cea mai importantă componentă a sistemelor tehnologice conservative, ca şi în cazul celor convenţionale, o reprezintă lucrarea solului - modul de afânare, de prelucrare - şi introducere a seminţei. În agricultura conservativă, lucrările solului sunt abandonate sau reduse la minimum pentru că acestea favorizează degradarea solului prin deprotejarea materiei organice, pierderea stabilităţii structural, pierderea biodiversităţii şi creşterea erodabilităţii solurilor cultivate.

Păstrarea umidităţii în sol şi scăderea riscului eroziunii

Semănatul direct fără o cultivare prealabilă înseamnă semănat cu o minimă deplasare de sol. Aceasta economiseşte umiditatea din sol care altfel ar fi dispărut cu fiecare cultivare în parte. Miriştea culturii precedente este lăsată ca strat de protecţie, ceea ce duce la crearea unui microclimat pentru noua cultură. Într-un climat uscat şi cald, miriştea protejează de soare plantele şi suprafaţa solului, în timp ce într-un climat mai rece menţine un strat protector de zăpadă în timpul iernii. Acest strat devine apă utilă în primăvară. Menţinerea unei mirişti pe suprafaţa solului descreşte, de asemenea, riscul eroziunii şi a pierderii de nutrienţi utili. Necultivarea solului previne scoaterea la suprafaţă a buruienilor îngropate adânc. Resturile vegetale de la recoltare limitează evaporarea şi umbresc solul, astfel încât buruienile dependente de soare întâmpină dificultăţi la germinare.

Semănatul combinat. Asigură efectul mai precis al fertilizatorului şi de cele mai multe ori creşte şi productivităţile. Prin furnizarea unei cantităţi proporţionale de fertilizator in acelaşi timp cu seminţele, numărul de treceri este de asemenea redus. Semănatul combinat este mai important atunci cand semănăm culturi de păioase din moment ce acesta poate fi plasat la o distanţă corectă faţă de seminţe. La o semănătoare de precizie, este de asemenea important ca brăzdarul fertilizatorului să nu deranjeze suprafaţa atat de mult incat roţile de copier să fie afectate, ceea ce ar modifica in final adancimea de semănat, sau patul germinativ, ceea ce ar afecta condiţiile ideale de germinare.

Semănatul direct. Este de fapt cea mai simplă tehnică de înfiinţare a unei culturi, dar solicită mai mult decât alte metode. Cheia succesului este asolamentul corect, unde cerealele sunt alternate prin alte culturi. O structură bună a solului fără compactare şi suprafaţa relativ netedă sunt necesare, la fel ca şi o bună distribuţie a resturilor vegetale. Fermierii care au reuşit să creeze condiţiile corecte acordă semănatului direct oportunitatea de a asigura înfiinţarea corectă a culturilor şi productivităţi bune la cele mai mici costuri şi în timpul cel mai scurt.

Pe termen lung semănatul direct asigură mai multe efecte pozitive, cum ar fi structura  îmbunătăţită a solului precum şi un trafic crescut de râme de pământ ce duc la scăderea compactării, ducând în final la creşterea productivităţii. Un număr mare de râme duce la un drenaj mai bun al solului şi schimburi mai eficiente de gaze în sol.

Semănatul după lucrări convenţionale

În multe zone unde nu există riscuri de eroziune, solul este probabil arat odată cu semănatul. O primă nivelare a brazdelor, iar mai apoi două treceri cu combinatorul creează un pat germinativ perfect pentru semănătoarea de precizie. Va exista întotdeauna riscul ca solul uscat să fie introdus între brazdele de arătură, ceea ce creează un pat germinativ cu textură variabilă, ducând in final la emergenţă neuniformă. În semănatul superficial, de ex. pentru mei sau rapiţă, poate fi benefic să nivelaţi brazdele în timpul sau imediat după arătură pentru a obţine emergenţă mai rapidă primăvara.

Adaptarea la resturile vegetale

În sistemele de lucrări fără arătură, unde pot exista multe resturi vegetale pe suprafaţă, curăţitorii de rânduri pot fi folosiţi pentru a preveni riscul ca seminţele să fie plasate fără contact cu solul.

În zone unde problemele de eroziune sau secetă sunt existente, suprafaţa trebuie lăsată nelucrată pentru a preveni aceste probleme şi a salva apa din sol pentru seminţe. Cu ajutorul încărcării mari pe secţie, semănatul direct nu este o problemă. În miriştea scurtă şi resturi vegetale multe, curăţitorii de rânduri sunt esenţiali.

Acolo unde miriştea culturii precedente nu este suficientă pentru a ţine solul compact, o cultură intermediară este poate soluţia bună pentru lupta împotriva eroziunii. Pentru a economisi timp, în cazul în care cultura poate creşte în cadrul unei alte culturi, este posibil să semănăm direct în aceasta fără a mai toca şi împrăştia întâi resturile în stratul superficial de sol. Dacă cultura intercalată este distrusă cu glyphosat, aceasta trebuie făcută cu cel puţin 14 zile înainte de semănat. O cultură pe jumătate distrusă are tendinţa să se infăşoare în jurul secţiilor de semănat.

Fertilizarea la două adâncimi securizează productivitatea

Avantajul oferit de poziţionarea optimă a fertilizatorului devine evident în situaţiile extreme. Frigul, iernile umede nu oferă solului decât cantităţi minime de nutrienţi.

Fertilizare superficială pentru dezvoltarea timpurie

Semănatul combinat cu fertilizarea la 5-10 cm adâncime asigură nutrienţi plantelor încă din primele stadii de dezvoltare ce duce la productivităţi mai ridicate, conform studiilor efectuate în câmp. În acelaşi timp cu productivitatea mai ridicată, asimilarea de azot şi fosfor este crescută. Rapiţa este una din culturile care răspunde foarte bine la fertilizarea combinată. Având fertilizatorul în zona fără resturi vegetale asigură accesul liber către azot încă din fazele timpurii de dezvoltare, în loc de a împărţi nutrienţii cu bacteriile răspunzătoare cu descompunerea resturilor.

Plasarea adâncă a nutrienţilor creşte securitatea

Nutrienţii plasaţi la 15-30 cm adâncime stimulează rădăcinile să se dezvolte şi asigură substanţele necesare pe durata întregului sezon de creştere. Aceasta se aplică chiar şi în perioadele secetoase din moment ce nutrienţii sunt absorbiţi în straturile adânci.

 În solurile unde nu se practică arătura, astfel se cultivă superficial, nutrienţii sunt concentraţi în straturile superficiale. Aceasta duce la inhibiţia creşterii plantelor în timpul perioadelor secetoase din lipsa nutrienţilor. Fertilizarea adâncă creşte asigură folosirea eficientă a fertilizatorilor, astfel securizând profiturile fermei. 

Odată cu semănatul târziu, fertilizatorii pot fi plasaţi la adâncimi mai mici pentru a încuraja dezvoltarea mai rapidă. În anii normali sau când se seamănă timpuriu, mai mult fertilizator ar trebui plasat mai adânc pentru a preveni supradezvoltarea frunzelor. Pentru a asigura necesarul diferitelor culturi adâncimea dinţilor de fertilizare este reglabilă.

 

De ce minimum tillage?

Este o intrebare la care ne raspunde Universitatea din Illinois, Statele Unite ale Americii.

  • Costurile legate de utilaje, includ cheltuielile pentru întreținerea acestora și forța de muncă angajată să le opereze.
  • Mulți factori trebuiesc luați în considerare pentru a estima aceste costuri într-o fermă pentru diferitele sisteme de lucrare a solului.
  • Costurile aferente utilajelor includ amortizarea, dobânzile, asigurarile, hangarele, reparațiile, combustibilul și lubrifierea, precum și costurile de operare ale acestor echipamente.
  • Costurile totale dedicate echipamentelor si forței de muncă pentru operarea acestora descresc odată cu reducerea cultivării cantitative.
  • Pentru o cultivare redusă, sunt utilizate mai puține instrumente și operațiuni pe teren, iar necesitățile de putere ale tractoarelor sunt uneori mai mici pentru dimensiunea unei ferme date. În cazul în care un sistem de cultivare redusă este utilizat numai pe o parte a suprafeței fermei, tractoarele și implementurile vor trebui să fie disponibile pentru alte porțiuni din aceasta, astfel încât economiile pot fi mai mici decât cele așteptate.
  • Cu sistemele de cultivare redusă, costurile forței de muncă sunt mai mici, deoarece unele operatiuni de cultivare în toamnă sau în primavară sunt mai puțin intense sau sunt eliminate. Munca salvată în acest fel are valoare doar dacă se reduce costul forței de muncă per angajat sau în cazul în care timpul de muncă salvat este direcționat catre alte activități productive, cum ar fi creșterea efectivelor de animale, lucrari în afara fermei sau lărgirea suprafeței agricole.
  • Tipul de sol, localizarea și plantele trunchiate, influențează adesea efectul modificărilor sistemelor de cultivare asupra randamentului de cultivare.
  • În timp ce sistemele No-Till tind să reducă costurile și în unele cazuri să crească randamentele de cultivare, este adesea necesară o atenție sporită la condițiile solului.
  • Suprafețele fără cultivare tind să aibă soluri reci și mai umede decât suprafețele cultivate, în timp ce recomandarea ‚, așteptați câteva zile în plus“, înainte de a începe semănarea în sitem No-till,  poate înseamna întârzieri de semănat care reduc productivitatea în câțiva ani.
  • În general, în timp ce aproape orice sistem de cultivare poate fi făcut să meargă pe aproape orice teren agricol, factori cum ar fi variabilitatea solului, mai ales în combinație cu elemente cum sunt extinderea rapidă a operațiunilor agricole, poate însemna că deficiențele no-till sunt mai mari decât beneficiile. Nu contează ce sistem de cultivare este utilizat, cu toate acestea, este esențial că totul este posibil să fie făcut pentru a menține productivitatea solurilor.
  • Un extra cost pentru pesticide suplimentare sau mai scumpe poate să fie asociat cu unele sisteme ale cultivării de conservare.  Aceste creșteri sunt de obicei mai mult decât compensate de reducerea utilajelor și a costurilor forței de muncă în cultivarea de conservare. 
  • În cele mai multe cazuri, cantitățile de îngrășăminte nu se schimbă cu diferitele sisteme de lucrare. Cu toate acestea, formele și tehnicile de aplicare pot varia în funcție de sistemul de cultivare. De exemplu, ureea aplicată la suprafață funcționează bine dacă suprafața agricolă este lucrată după aplicare acesteia, dar aceasta nu funcționează bine în sistem fără cultivare, în cazul în care vremea poate rămâne uscată după aplicare și pierderile de azot pot fi mari. Orice diferențe în astfel de costuri ar trebui să fie luate în considerare atunci când avem în vedere o schimbare a sistemului de lucrare.

Bogdan Constantin
PR & Communication Specialist