POVESTEA UNEI FERME ZOOTEHNICE DIN ARDEAL


11.03.2022

POVESTEA UNEI FERME ZOOTEHNICE DIN ARDEAL

__________

Reportaj Titan Machinery

 

      Suntem la sfârșit de iarnă, iar fermierii din România stau la vatră, își fac planuri și pun pe tapet toate ideile agricole la care se gândesc. Echipa de comunicare a Titan Machinery a dorit să surprindă un astfel de moment, ajungând în această perioadă la o discuție pe larg, lângă soba unui tânăr agricultor din județul Cluj, care s-a simțit confortabil în a ne relata întreaga sa poveste.

Inteligent, ambițios aproape de limita încăpățânării, la numai 40 de ani, Leo Labancz a reușit să dezvolte de la zero o fermă zootehnică complexă, de cca. 500 de vaci de carne și peste 1000 de oi. Și asta nu e tot, pentru că exploatează în regie proprie pășuni pe o suprafață totală de 1700 de hectare.

Domnia sa a fost încântată să ne fie gazdă în ferma sa din localitatea Fodora, unde ne-a împărtășit, așa cum un ardelean știe să o facă, multe dintre poveștile sale.

Reporter: Care este istoria fermei, când ați început să faceți agricultură? Este o moștenire din familie sau este o pasiune pe care ați dezvoltat-o treptat?

Leo Labancz: Familia mea nu a avut tangențe cu agricultura. M-am născut aici în Cluj, mai am un frate mai mare care de asemenea este implicat în aceasta afacere, lui îi datorez dezvoltarea fermei. El este arhitect, dar l-am molipsit și pe el cu zootehnia, de la mine a luat microbul. El proiectează și anexe zootehnice. Grajdul pe care îl vedeți aici a fost proiectat de el și construit de noi, prin firma de construcții pe care o avem.

După un timp a venit și el în agricultură, în această afacere și a investit bani. Mai am o fermă la 50 km distanță, unde am început primul și m-am străduit timp de 10 ani să meargă, după aceea l-am bătut la cap să vină și el, iar într-un final a venit și a investit în ferma de aici din comuna Fodora. Este destul de greu să te dezvolți. Noi am ajuns la stadiul la care suntem aici în cca. 3 ani. În 2018 am cumpărat aici ferma și am început să construim de la zero.

Ceea ce fac este clar o pasiune. Încă de când eram mic mi-am dorit să am fermă de animale. Nu provin dintr-o familie de fermieri, nu am avut niciun fel de experiență în familie. Mi-a plăcut școala, mi-au plăcut animalele și agricultura. Și mi-am dorit ca atunci când voi fi mare să am o fermă de animale. Iar acum am două ferme de animale și mult teren agricol.

„Am început prima dată la 20 de ani, dar după 3 ani am dat faliment pentru că nu am știut cum funcționează sistemul”

Reporter: Care este suprafața agricolă pe care o exploatați?

Leo Labancz: Avem patru firme și în total exploatăm aproape 1700 ha. Dintre care 400 ha plante de nutreț și restul pajiști permanente și pășuni. În mare parte suprafața totală este în arendă, avem doar 200 ha în proprietate. Dar dorim să mai cumpărăm. Tot ce este de vânzare și ne putem înțelege cu proprietarul, cumpărăm.  

Din suprafața totală, 1200 de hectare sunt aici în comuna Fodora. Terenurile sunt compacte, adunate pe o rază de 6-7 km. Și mai am o fermă care este la 50 km distanță, dar și acolo am 400 de ha – suprafață compactă și am o parte dintre tractoare și acolo.

Reporter: În ce an ați început să faceți agricultură?

Leo Labancz: Am început prima dată la vârsta de 20 de ani, cu oi. Se întâmpla prin 2001. După vreo 3 ani am dat faliment. Nu am știut cum funcționează sistemul. Am avut 20.000€ și am cumpărat oi de toți banii. Le-am dus acasă și am zis acum ce fac cu ele. Îmi trebuie o colibă, îmi trebuie câini, îmi trebuie un cojoc, îmi trebuie fân. Și n-am avut bani. Eu cumpărasem de toți banii oi. Apoi am mers acasă și m-am întrebat ce fac. Am luat bani împrumut să pot să merg mai departe.

La un an după ce am luat împrumutul am vândut oile și am achitat datoriile. Ajunsesem practic la aceeași situație - iar fără bani. Și a trebuit să merg din împrumut în împrumut să văd ce fac. Am abandonat totul, dar am și realizat că nu pot trăi fără acest business. Iar peste 7 ani m-am reapucat de zootehnie și de atunci nu m-am mai lăsat. Dar am gândit altfel tot business-ul. Acum, de la oi am trecut la vaci de carne. Dar am încă și oi. Mi-am dat seama că am nevoie de tractoare.

Reporter: Primii trei ani de experiență, au însemnat practic rodajul dumneavoastră în această afacere. Ați avut foarte mult curaj și încredere.

Leo Labancz:  A doua oară am procedat altfel. Dacă am 50.000€, investesc doar 25.000€ și 25.000€ îi păstrez pentru a putea să supraviețuiesc cu ei 1 an, pentru ca mai apoi să pot să pornesc business-ul. Pentru că așa se face orice afacere dacă o pornești. Într-un an, doi, trei, trebuie să poți să te auto-susții. Pentru că altfel te blochezi financiar. Dar eu eram tânăr, nu am știut, le-am cumpărat și am zis că văd eu ce fac cu ele.

Am avut curaj și acum am curaj și nu mă dau bătut. Acum vreau să ajung să țin 600 – 700 de vaci de carne. Sunt o persoană foarte ambițioasă, verticală, nu mă dau bătut niciodată. Nu există „nu se poate”, ci numai „nu vreau”. Fac ceea ce mi-am dorit să fac dintotdeauna și nu voi renunța până nu voi realiza ceea ce mi-am propus.

„La vaci creștem doar rasă Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. E o rasă rustică, rezistentă, nepretențioasă”

Reporter: Ați reînceput afacerea 2009. Cum ați început practic? Puteți descrie pe scurt?

Leo Labancz: Am regândit afacerea total. Nu m-am blocat deloc, am ținut-o tot timpul pe producție. Am avut noroc că am găsit într-o comună o pășune foarte mare. Am început direct cu 350 de hectare de teren și a fost un start bun care m-a făcut să prind curaj. Am avut posibilitatea să iau subvențiile pe teren ca să pot să dezvolt mai departe afacerea și am crescut foarte repede. În 2-3 ani am ajuns la 1600 de oi. În primii doi ani am cumpărat tot fânul. După aceea mi-am dat seama că nu este bine și că trebuie să îmi cumpăr un tractoraș.

Am mers la Agraria(n.r. târgul anual de agricultură de la Cluj), m-am urcat în toate tractoarele, am testat toate tractoarele de pe piață și m-am hotărât la un Case IH - mai exact un tractor Case IH Farmall 115 A. Și de la un tractor Case IH am prins drag și acum am numai tractoare Case IH. Asta se întâmpla în 2016.

Reporter: Să revenim puțin la ferma de bovine, câte capete aveți în prezent?

Leo Labancz: Am început cu 25 de văcuțe și când am văzut diferența în ușurința între vaca de carne și oaie, atunci am zis să mă dezvolt mai tare pe creșterea vacilor de carne și să las oile mai puțin, mai ales că este grea creșterea oilor din cauza personalului și prețurile foarte scăzute din ultimii ani. În acest moment avem puțin peste 1000 de capete de oi și vaci cu tot cu tineret avem 500 de capete.

Reporter: Ce rase aveți, de vaci și de oi deopotrivă și ce v-a plăcut cel mai mult la acestea?

Leo Labancz: La vaci creștem doar rasă Aubrac, o rasă de carne din Franța, e una dintre cele mai bune rase de carne. E o rasă rustică, rezistentă, nepretențioasă. Această rasă ne-a plăcut cel mai mult. Cu această rasă am mers de la început, încă de când ne-am cumpărat primele 25 de capete. Înainte am mers să studiem mai multe rase, dar acestea ne-au plăcut cel mai mult și am spus să mergem pe Aubrac, o rasă pe care nu merge multă lume.

Din punctul meu de vedere este cea mai bună rasă pentru că se întreține foarte ușor. N-am avut niciodată probleme cu aceste vaci. Nu am avut bolnave, nu am avut șchioape, nu am avut probleme la fătări. Orice le dai să mănânce, le merge bine.

La oi am avut și am în continuare țurcane. Aceasta rasă se pretează cel mai bine pentru România și zona de deal și munte, cum este aici la noi. Și mi-au plăcut cel mai mult.

„Am ales Case IH pentru că mi-a plăcut raportul calitate-preț. M-am urcat în 20 de tractoare, dar acestea mi-au plăcut cel mai mult - configurare, confort, calitate, culoare, ș.a.”

Reporter: Ați spus ca ați achiziționat începând din 2016 și până astăzi până la 7 tractoare.

Leo Labancz: Începând din 2016 și până astăzi am achiziționat 7 tractoare noi. Toate tractoarele sunt achiziționate de la Titan Machinery România. Am început cu tractoare Case IH Farmall, apoi am trecut la Case IH Maxxum, urmat de Case IH Puma 165. Am un Case IH Farmall 115 A, un Case IH Farmall 75 A, un Case IH Farmall 95 A, Case IH Maxxum 115, Case IH Maxxum 150, încă un Case IH Maxxum 150. Urmează să mai achiziționez un Case IH Puma 150.

Am început cu gama de tractoare mici, tractoare mai simple, am prins încredere în ele și am început să urc tot mai mult, pe măsură ce se dezvoltă și ferma. Am vrut să-mi cumpăr un tractor mecanic, simplu, să nu aibă probleme, pentru că toată lumea se sperie de problemele tractoarelor. Dar nu este așa. Am început de la tractoarele simple și am mers până la cele mai complexe. Acum îmi doresc să achiziționez tractoare și mai performante de atât, cu cât mai multe dotări.

Reporter: De ce ați ales Case IH și nu alte mărci de tractoare?

Leo Labancz: Din punctul meu de vedere, raportul calitate-preț este cel mai bun. Eu așa le văd. Și eu am încredere în lucrurile făcute în Austria, mai multă decât în cele produse în alte țări. M-am urcat în 20 de tractoare, dar acestea mi-au plăcut cel mai mult - configurare, confort, calitate, culoare, etc. M-am gândit și la service, e aproape de noi, la aproximativ 20 km.

Reporter: Cum descrieți colaborarea pe care ați avut-o cu Titan Machinery?

Leo Labancz: De când colaborăm nu au fost probleme. Eu am studiat bine tractoarele Case IH și am solicitat tractoare cu configurații personalizate, care să mă ajute. Am comunicat cu Rareș (n.r. Rareș Vădan, Manager de Zonă Titan Machinery) și am găsit tot timpul cele mai bune soluții. Comunicarea cu Rareș este foarte bună. Știu că nu depinde totul numai de el, e și normal să fie asta. Lucrurile depind și de logistică, transporturi, facturare, etc. Orice lucru contează.

Tractoarele sunt ceea ce mi-am dorit, configurate cum mi-am dorit, nu am ce să reproșez. Dacă au mai fost câteva mici întârzieri, s-au rezolvat în timp util și nu ne-au afectat. Că nu s-a găsit o piesă pe stoc să monteze, cum mi-am dorit eu exact, pentru că am vrut ca toate tractoarele să fie cu încărcător frontal, cu funcția a 3-a, cu compresor de aer, lipsea pe stoc o piesă micuță de montat și se întârzia câteva zile, dar nu am avut o problemă.

Reporter: În ceea ce privește partea de service și de piese de schimb, ce experiență ați avut?

Leo Labancz: Probleme importante nu am avut cu tractoarele. Doar probleme minime, cum ar fi un senzor pentru un tractor, dar s-a rezolvat și am fost mulțumit. Am mai avut o problemă cu un Case IH Farmall, pentru că șoarecii mi-au ros câteva fire. Reacția service-ului a fost promptă. Nu au fost probleme, suntem și aproape, se pot deplasa repede. Dar vă spun că nu prea au fost probleme în general.

Reporter: Ce fel de lucrări agricole efectuați?

Leo Labancz: Noi folosim cel mai mult tractoarele pentru a face lucrări la suprafața solului, într-o proporție de 80%, de exemplu, plante de nutreț (lucernă și mixturi de iarbă). Cultivăm în jur de 350 de ha de plante furajere.

Lucrările pe care le facem cu tractoarele sunt aratul, care este puțin, maximul 30 ha pe an. Avem un plug cu 4 brazde pentru a executa aceste lucrări. Avem semănătoare, freză după tractor, grapă cu discuri, freze de curățat pășunile, greble, cositori, balotieră, înfoliator baloți și transport baloți.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă? Aveți angajați permanent sau zilieri?

Leo Labancz: Sunt 3 persoane angajate la ferma de aici și 2 persoane angajate la ferma din cealaltă comună. Ne descurcăm, suntem suficienți. Dacă 3 tractoare lucrează non-stop, vara facem față cu ele. Aici mă includ și pe mine. Toată vara, de dimineața și până seara stau numai în tractor. Am operat toate tractoarele Case IH pe care le am până acum.

Două persoane sunt întotdeauna pentru schimb. Nu e rău să ai mai multe persoane, dar trebuie să te uiți și la costuri. Pentru că dacă le pui pe toate pe hârtie sunt costuri foarte mari de întreținere. Să plătești toți angajații, să-i plătești lunar cu salarii destul de mari, au salarii cuprinse intre 800-1000€ net lunar. Și dacă îi plătești non-stop 12 luni și lucrează doar 4 luni vara, este destul de greu. Mai ales când îți dorești să intri pe producție, să poți să vinzi. Momentan cam 50% e autofinanțare.

Reporter: Cum apreciați tractoarele din punct de vedere al unui operator? Cum le descrieți din punct de vedere tehnic și al confortabilității.

Leo Labancz: Când mă urc într-un tractor nu-mi mai vine să mă dau jos. Nu-mi mai vine să mă duc acasă. De dimineața până seara stau numai în tractor, îmi place ceea ce fac și fac cu drag. Probleme și dificultăți sunt în orice afacere, în orice domeniu, dar dacă faci ceva cu drag nu simți greutățile, sau le simți mai puțin și nu le bagi în seamă.

Reporter: În ceea ce privește zootehnia, care este procesul de exploatare? Aveți de gând să vă dezvoltați și mai mult?

Leo Labancz: Momentan nu prea am vândut, doar foarte puțin pentru reproducție. Am avut puține mame, am avut mult tineret și am în continuare mult tineret, care acum trebuie să fete prima oară, să intre pe producție. În total, în acest moment avem în jur de 100 de mame, 60-70 de viței mici și juninci tinere cu vârsta de până la 2 ani.

Vreau să ajung să țin 600-700 de capete, deși este foarte greu pentru că sunt foarte scumpe și durează câțiva ani să poți să le înmulțești să cumperi să le aduci să te ocupi de ele. Există cerere pentru ele, numai să ai ce vinde, altfel nu este problemă. Problema este să ai ce să vinzi.

Numărul de oi nu mai vreau să-l măresc. Am avut 1500-1600 până la 2000. Dar nu mai vreau pentru că nu am cu cine și nu mai am timp fizic să mă ocup de toate.

Dacă nu începi cositul până pe 15 mai și începi o lună mai târziu, ți-a dat peste cap tot ciclul și pierzi o coasă care este foarte importantă.”

Reporter: Simțiți că statul vă ajută?

Leo Labancz: Noi primim subvențiile, dar dacă tragem o linie, nu acoperim cheltuielile fermei. Dacă ai 5 angajați plătiți cu carte de muncă, ajungi la 6000 RON cu un angajat. Iar dacă ar fi 6 oameni, ar fi 30000 RON pe lună. Și dacă calculați pe un an întreg sunt 180.000 RON doar oamenii. Și dacă mai pui și arenda și motorina ai ajuns la cheltuială de 200.000€ pe an.

Pe lângă aceste lucruri sunt multe alte cheltuieli. Doar din subvenție nu poți să supraviețuiești. Trebuie să produci. Dacă nu ai avea angajați și nu ai investi, e ok, dar noi tot ceea ce am încasat din subvenții am reinvestit.

Reporter: Cum descrieți vremea și condițiile meteo de aici din zonă?

Leo Labancz: În ultimii ani a fost problemă. Am început târziu cositul. A plouat până în 18 iunie și trebuia să ne apucăm de coasă în 15 mai. Și am întârziat o lună cu lucrările și totul s-a decalat până în toamnă. Dacă nu începi cositul până pe 15 mai și începi o lună mai târziu, ți-a dat peste cap tot ciclul și pierzi o coasă care este foarte importantă. Aceasta a fost problema cea mai mare. Când plouă, plouă o lună în continuu, când nu plouă, nu plouă deloc.

Reporter: Ce producții anuale aveți? Considerați că este de ajuns?

Leo Labancz: În medie, pe an facem în jur de 5000-6000 de baloți. Teoretic puteam să fac și mai mulți, dacă mă lasă vremea, timpul și personalul. E bine să ai întotdeauna utilaje de rezervă.

În plus e bine ca la orice utilaj să ai rezervă, fie că ești în campanie și s-ar strica, de exemplu un rulment sau o curea, sau ai nevoie de o piesă micuță și se întâmplă să nu fie pe stoc și să dureze 3-4 zile, să nu fie nevoie să stai pe loc - îl pui pe celălalt în locul lui.

„Cu vaca de carne este un business pe cca. 5 ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție.”

Reporter: Care este viziunea dumneavoastră pe termen lung?

Leo Labancz: M-am gândit să cumpăr doar tractoare noi, pentru că încerc să fiu ca în Germania, la fiecare 4-5 ani să schimb utilajele, să am doar utilaje noi în tot acest interval. Așa mi-am propus, momentan așa am făcut. Acum se pierde puțin dacă le cumperi noi și le vinzi, dar decât să am neplăceri să rămân în campanie cu tractoarele pe câmp fără să poți să-ți continui lucrările, cum pățește de obicei foarte multă lume, mai bine le cumperi noi.

Sunt sisteme de finanțare foarte bune, cu dobânzi foarte mici, Titan oferă mulți ani de garanție, iar atunci eu zic că este ok să le cumperi noi, le plătești în 4-5 ani, le vinzi, îți cumperi altele, așa cum se face de fapt în străinătate. Străinii le țin 4-5 ani și își cumpără altele noi, noi le cumpărăm de la ei la mâna a doua și ni se strică nouă. Eu aș vrea să procedez altfel să le vând pe cele exploatate de noi-nouțe și să continui să-mi cumpăr numai noi-nouțe.

Reporter: Ce sfaturi aveți pentru cei tineri care vor să intre în agricultură?

Leo Labancz: Să le placă și să aibă ambiție. Orice lucru dacă nu-l faci cu drag e greu, în orice domeniu. Dacă mergi la serviciu numai pentru bani, atunci nu este în regulă. Nu banii sunt totul. Este greu începutul pentru că totul este scump. Primul lucru trebuie să-ți placă, al doilea e să ai terenul unde să faci și ceva bani de investiții. Secretul este să nu renunți niciodată și să nu te sperii că este nevoie sa lucrezi weekend-urile, sărbătorile sau că plouă sau ninge.

Cu vaca de carne este o afacere foarte grea. Cu vaca de carne este un business pe cca. 5 ani, îl cumperi acum, până îți crește, până se montează, până îți fată, până îți crește produsul, ai nevoie de 3-4 ani să intri pe producție. În această perioadă trebuie să te poți auto-susține.

Dar, în general, trebuie să continui să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă dai înapoi la primul hop sau la prima greutate, te oprești și îți spui „vai ce mă fac”, nu prea poți să faci în viață multe. Acesta este punctul meu de vedere. Acum mulți abandonează. Mulți au început cu agricultura, mulți au avansat. Sunt și perioade bune și perioade mai grele în care nu trebuie să renunți.  

Reportaj realizat de Bogdan Constantin
PR & Communication specialist